Maduva coapta. Maduva fiarta. Eu si maduva avem o poveste frumoasa impreuna. Inca din copilarie relatia cu mancarea a evoluat frumos si asta datorita parintilor mei. Nu am fost un copil mofturos la mancare, fapt ce le-a permis alor mei sa ma imprieteneasca cu tot soiul de mancaruri, care pentru unii copii de azi sunt catalogate drept “bleax”. Un exemplu este, maduva, cu care, va spuneam, am o poveste. Tatal meu a reusit sa ma convinga ca ce scotea el cu coada furculitei din interiorul oaselor, era un deliciu nemaintalnit. Era atat de contagios felul in care scobea dupa maduva si apoi o savura, incat, pofticioasa de fel, a devenit o delicatesa de care ma bucur ori de cate ori am ocazia. In perioada facultatii si cativa ani dupa, am uitat de gustul divin pe care il ascund oasele. Tata ce imi mai amintea cand mergeam acasa: “Ia uite, Miha, […]